Un stilist al expresiei naturale, Valentin Tănase își dezvăluie forța creatoare prin intermediul expoziției „Realitatea ireală”, oferind iubitorilor de artă posibilitatea de a explora în operele sale reflecțiile și preocupările pentru simbolism, universalitate, eternitatea familiei și legătura omului cu timpul și natura.

Valentin Tănase, Don Quixote 1 (2021)

WIN Gallery: Sfârșitul anilor `70 a reprezentat o perioadă de relativ dezgheț ideologic. Fan declarat al trupei The Beatles, ați introdus, subversiv, celebrii cântăreți în ilustrațiile dvs. Care a fost reacția organului guvernamental de control al cenzurii?  

Valentin Tănase: Pe vemuri, era foarte dificil să colecționezi discurile formației, (veneau din străinătate, erau niște restricții), iar plăcerea mea era să-i desenez tot timpul. Obișnuiam să-i „strecor“ de multe ori în diverse publicații, era un fel de „înșelare” a cenzurii pentru că, de regulă, desenele publicate în presă erau foarte atent studiate, ca să nu [conțină] niște sugestii care ar fi venit cumva împotriva ideologiei epocii. Am făcut-o și în Cutezătorii, dar și în ilustrațiile din trilogia Povestiri istorice. Iar partea cea mai amuzantă este că, deși existau numeroase filtre ale cenzurii, nimeni nu observa. Pentru că erau ilustrații de epocă în care se purtau bărbi și plete lungi, îi strecuram și nimeni nu observa. Nici măcar atunci când l-am desenat pe Ringo Starr în chip de muncitor, în spatele lui Nicolae Ceaușescu! A fost ca un fel de frondă copilărească a mea.

WIN Gallery: Aveți o bogată experiență cu ambele genuri de bandă desenată, atât cea istorică, precum și cea științifico-fantastică. Ce impresie au provocat aceste benzi desenate în epocă și pe care, dintre cele două, o prețuiți mai mult din punct de vedere artistic?

Valentin Tănase: Banda desenată este un fel de film mut, este o descriere de acțiune, dinamică, în care se observă mișcarea, energia, tensiunea și, deși am început prin cea istorică, m-am regăsit și în cea SF. Am realizat mai multe benzi SF și chiar anul acesta sunt pe punctul de a retipări unul dintre aceste seriale pe care le-am făcut în anii `80 în revista Cutezătorii și care, aranjată, curățată, după standardele editoriale de astăzi, va fi scoasă sub forma unui album de 70 de pagini. Și sunt încă fani ai mei, cu vârsta între 30 – 50 de ani, care își amintesc cu plăcere de aceste benzi SF și care chiar s-ar bucura să audă că va avea loc o astfel de reeditare. Ba chiar este o promisiune pe care o fac pentru anul acesta! 

Valentin Tănase, Final de partidă (2021)​

WIN Gallery: Ați simțit vreodată, de-a lungul carierei, impunerea unor teme / unui stil de creație care să fie în linie cu regimul și să se supună normelor cenzurii? V-a deranjat sau v-a îngrădit creativitatea? 

Valentin Tănase: Am fost întotdeauna un artist figurativ, realist, într-o lume în care totul era foarte clar, limpede, integrat într-un univers real, veridic. Dar am fost de multe ori pus în fața unor situații în care trebuia să fac niște tablouri care respectau anumite canoane ideologice. Era un fel de a simți o încorsetare creativă. Mi s-a întâmplat acest lucru și în unele ilustrații, dar mi s-a întâmplat și în cazul tablourilor pictate. Am reușit să trec [prin aceste încercări] respectând și iubind procesul, dar și creația în sine. 

WIN Gallery: Cum se împacă două cariere aparent în antiteză – cariera militară cu cea de artist plastic, de creator?

Valentin Tănase: S-au împăcat foarte bine încă de la început. Eu eram un ilustrator de succes la [diverse] publicații, la revista Cutezătorii, dar la un moment dat am simțit că nu mai era îndeajuns ce făceam și că mi-aș fi dorit mai mult. Întâmplarea a făcut că aveam niște prieteni buni care erau artiști la Studioul de Arte Plastice al Armatei, pe care îi vizitam des. Ei aveau un univers al lor special, aveau un atelier propriu unde trebuiau să facă lucrări în beneficiul Ministerului Apărării, al Armatei, dar în același timp puteau să-și facă și o carieră proprie cu lucrări personale. Mi-a plăcut această idee și, la un moment dat, șeful acestui studio, care mă aprecia foarte mult – mai ales prin prisma Povestirilor Istorice – m-a îndemnat să fac pasul și să caut să mă angajez, spunându-mi că era un post liber [acolo] și că poate mă mobilizez pentru că [așa aș avea] alte deschideri. Se făcea că în același timp aveam niște fricțiuni la redacție cu colegi care erau, poate, geloși pe mine, pe succesul pe care-l aveam, atmosfera devenise mai încărcată. Așa că, într-una din acele zile în care mă simțeam mai... nedreptățit, m-am dus și mi-am depus o cerere la Studioul de Arte Plastice al Armatei (asta era în 1983), care a fost imediat aprobată! Pot să spun că aici, de fapt, mi-am dat drumul în [deplinătatea] creativității mele și am simțit că deodată, întreaga mea carieră a luat avânt – pe lângă ilustrații, am avut ocazia să fac pictură murală, pictură de mari dimensiuni, mozaic și, în ultimii 25 de ani, am făcut sculptură de mari dimensiuni, monumente de for public, statui monumentale, lucruri pe care un artist obișnuit nu are ocazia să le facă într-o viață de creație. Pentru mine, acesta a fost imboldul spre împlinirea deplină. Poate că aș fi rămas un foarte bun ilustrator, dar simțeam că-mi mai trebuie ceva. 

Desigur, universul militar în care am avut norocul să îmi desfășor cariera, influențează într-o oarecare măsură, te obligă la o anumită rigoare, la o anumită disciplină a gândului, a programelor, a lucrului. Această uniformă îți oferă o anumită demnitate și seriozitate în a te exprima și în modul în care te arăți celorlalți în public. Dar ea nu m-a încorsetat și nici nu m-a limitat în ceea ce privește nivelul meu creator. Așa cum am mai spus, desenul și ilustrația vor rămâne mereu într-un loc special în inima mea, dar și celelalte îmi sunt dragi și mă împlinesc într-o mare măsură; ele se completează așa cum au făcut-o și până acum. [Cred că pot să spun] fără dubiu că nu există zi de la Dumnezeu în care să nu am ceva de făcut, să mă împart de la una la alta, de la sculptură la pictură, la ilustrație și desen, chiar dacă sunt variate, chiar dacă sunt diferite, dar mă captivează și mă țin permanent în priză.

Valentin Tănase, Cei 4 cavaleri ai apocalipsei (2021)​

Valentin Tănase la vernisajul Values and Virtues 
organizat de WIN Gallery 
în decembrie 2023​

Valentin Tănase, Cutia Pandorei (2015)​