Cultural affinities by WIN Gallery – Ovidiu Neacșu

Ovidiu Neacșu, fondatorul platformei culturale Bucureștiul Povestit, transformă percepția asupra orașului într-un joc al curiozității și redescoperirii, prin tururi ghidate și conferințe dedicate arhitecturii și istoriei urbane. Animat de o pasiune constantă pentru patrimoniu și de o curiozitate culturală care traversează arhitectura, muzica, spiritul interbelic și sensibilitățile postmoderne, el propune o lectură rafinată a Bucureștiului, capabilă să schimbe concepțiile celor care îl vizitează. Prin demersul său, două estetici emblematice — Art Nouveau și Art Deco — revin în prim-plan ca repere ale eleganței și ale farmecului de altădată ale capitalei.

WIN Gallery: Ai fost dintotdeauna fascinat de o multitudine de elemente culturale, de la patrimoniu și arhitectură, la muzică și la spiritul perioadei interbelice. Simți că s-a schimbat ceva în modul turiștilor de a vedea țara noastră, atât din punct de vedere cultural, cât și gastronomic ? Îl mai caută ei pe Dracula?

Ovidiu Neacșu: Simt că s-au schimbat percepții, da, atât ale turiștilor străini, cât și ale românilor care vizitează Bucureștiul – și chiar ale locuitorilor, care încep să-și descopere și redescopere orașul! Revenind la străinii care vizitează țara noastră, din păcate mulți încă îl mai caută pe Dracula, iar mulți români încă îl mai vând pe Dracula. Cu toate astea, România începe să se diversifice, să ofere mai mult decât doar 2 – 3 locuri interesante, mai mult decât centrul istoric al Bucureștiului, mai mult decât Casa Poporului. Am avut plăcerea să găzduiesc turiști care au călătorit în foarte multe țări, în foarte multe orașe, oameni care au avut o surpriză realmente plăcută să descopere Bucureștiul. De regulă, nu ajungi în România foarte devreme, iar acest oraș nu intră în categoria capitalelor europene pe care să-ți dorești să le vizitezi printre primele. Vei fi văzut mare parte din lume înainte să ajungi aici: o Roma, un Paris, o Viena și multe alte capitale europene și mondiale cu arhitectură specifică. Turiștii vin, astfel, cu un ochi destul de bine format pentru arhitectură, pentru istoria și culoarea locală a Bucureștiului. Partea bună este că ai pe ce să clădești – pe curiozitatea și pe experiența lor. La tururile mele am avut arhitecți, dar și curioși și pasionați de diverse stiluri, de diverse epoci. Mi se pare că, dacă știi să povestești Bucureștiul și să le explici totuși că, la întretăierea de imperii, de rute comerciale și destine, orașul ăsta a supraviețuit celor două cutremure majore din secolul XX, a supraviețuit unor serii crunte de bombardamente și unui regim care a băgat buldozerul la înaintare, vei ști să îi faci să aprecieze ceea ce văd și să capete un cu totul alt respect față de această capitală europeană.

Ovidiu Neacșu la vernisajul „Dans pe suprafața ființei”, WIN Gallery, martie 2026

WIN Gallery: În activitatea pe care o desfășori, vinul este instrumentul prin care dai viață poveștilor tale. Cum transformi o degustare într-o experiență de recuperare a identității culturale?

Ovidiu Neacșu: Pe turiștii mei și pe cei cu care am eu experiență, aș spune că vinul este cel care îi convinge de faptul că țara asta are nu doar o istorie complexă și o gastronomie delicioasă, ci și că România este, de fapt, un mare producător de vinuri la nivel internațional. Repet, dacă știi cum să povestești, brusc pe harta Europei mai apar două zone cu producători de vinuri, România și Republica Moldova, pe lângă cei tradiționali – Italia, Spania și Franța. Turiștii străini sunt realmente surprinși de faptul că avem un vin bun, că producem la o calitate ridicată și la standarde la care acum 20 – 30 de ani puteam doar să visăm. Avem niște producători locali pasionați de performanță, de ediții limitate, de experimentare și tot așa. Gastronomia mulțumește, satisface, aș spune eu, nu surprinde neapărat, dar joacă un rol foarte important. Și ea trebuie explicată, deoarece bucătăria românească tradițională e bazată foarte mult pe produse din carne de porc, grele, mai grase, mai ales dacă ținem cont de faptul că, istoric vorbind, oaia pleca la export, către Imperiul Otoman, iar vita era păstrată pentru lapte și produse lactate, nu pentru rețete cu carne.

WIN Gallery: La un moment dat spuneai că „dacă nu plec în căutare de locuri aparte, atunci caut să descopăr povești de odinioară prin oamenii cu care mă întâlnesc”. Care au fost acei oameni care ți-au definit parcursul profesional?

Ovidiu Neacșu: Unul dintre acei oameni a fost un director de școală generală care, în weekenduri, își rupea din timp și ne chema sâmbăta la un cerc de poezie și de muzică clasică. Și după ce ne citea 10 poezii sau strofe din 10 autori, aveam un mic concurs de recunoscut stilul sau autorul poeziilor și puteam să câștigăm câte o cărticică. Apoi ascultam 10 arii de muzică clasică din compozitori diferiți, după care ne mai punea alte 5 din care trebuia să recunoaștem stilul, perioada, compozitorul și tot așa. În urma acestui concurs câștigam câte un CD, pe vremea în care părinții mei nu-și permiteau să-mi cumpere un CD player. Am câștigat CD-uri și am așteptat doi ani ca să am la ce să alscult, în anii `90.

De asemenea, am cunoscut și m-au inspirat foarte mulți oameni bucuroși să-mi arate ce au „sub cheie”, în clădiri și spații în care, altminteri, nu ai fi avut acces. Ei m-au inspirat și m-au ajutat, de la doamne bibliotecare din două clădiri mari ale Bucureștiului, cu două biblioteci foarte frumoase – nu sunt închise, dar mai greu accesibile și publicul nu știe să meargă la ele – până la oameni care au cheia de la diverse biserici fortificate din Transilvania, până la persoane care îți arată cum să te urci la clopot sau să ajungi la orgă.

Au existat și câteva dezamăgăiri, cu oameni din companii private care dețin clădiri istorice – adevărate monumente arhitecturale – și care sunt complet obtuzi la ideea de a deschide ușile către public, cel mai important monument Art Deco din București aflându-se în această situație. Este totuși îmbucurător că am găsit deschidere din partea mai multor instituții, atât persoane juridice cât și fizice. Doi ani consecutivi am organizat, împreună cu Asociația Youth Vision for Romania, o sesiune de Urban Explorers, închizând câte o stradă pentru mașini și deschizând case de pe acea stradă pentru pietoni / vizitatori, în zona Jean Louie Calderon până în Armenească și, anul trecut, pe Mântuleasa și pe strada Plantelor. Au fost foarte mulți proprietari din cartierele respective care s-au grăbit, entuziasmați, să ne deschidă ușile și să ne arate casele în care locuiesc, multe dintre ele monumente cu cel puțin 100 de ani de istorie în spate. Voi face și anul acesta un astfel de tur de ziua Bucureștiului.

Ovidiu Neacșu la evenimentul „100 de ani de Art Deco în București”
la WIN Gallery, decembrie 2025

WIN Gallery: De ce crezi că fascinează atât de mult eleganța perioadei interbelice românești?

Ovidiu Neacșu: În special la noi, și în special pe bucureșteni aș zice că-i fascinează, pentru că a fost o perioadă plină de optimism și de speranță. Am avut parte de o dezvoltare foarte rapidă a țării iar Bucureștiul, care devine brusc capitala unui regat de două ori mai mare ca întindere și ca număr de locuitori în perioada post-Război, intră inevitabil într-o dezvoltare accelerată. Chiar și din perspectiva dezvoltării companiilor se simte un suflu nou, o activitate efervescentă, companii noi vin aici și își deschid sau construiesc de la zero sedii înalte, moderne, după cele mai noi tendințe în arhitectura internațională. Desigur, totul se întâmplă în paralel cu agravarea unui fond trist și violent din societate, care din păcate evoluează în perioada aceea. Dar perioada interbelică, luată în ansamblul ei, aș putea spune că este de fapt ultima epocă de dezvoltare și optimism până târziu după Revoluție. Până poate chiar recent, deși mi se pare că noi încă nu înțelegem că o ducem mai bine decât oricând în România de astăzi. Poate că ne regăsim în anii aceia, mai ales că odată cu economia s-au dezvoltat arta și cultura și cred că ne identificăm cumva cu acel suflu nou și vibrant al epocii interbelice.

WIN Gallery: Ai observat că turiștii sau participanții la diverse evenimente devin mai receptivi la istoria unui loc atunci când aceasta este însoțit de vinul specific locului? Care sunt reacțiile care te-au impresionat cel mai mult?

Ovidiu Neacșu: Consider că atunci când te pregătești să povestești despre un loc, ar trebui în mod normal să povestești despre tot din ce s-a întâmplat în locul acela, deoarece e dificil să explici detalii despre clădiri vechi fără să aduci în discuție elemente din istoria locului. Și dacă încerci să-i transpui pe oameni (mai ales pe turiștii străini) într-o anumită perioadă, aceste povești trebuie să aibă o coerență, iar pe ei să-i faci să trăiască experiența românească. Și atunci este necesar să vorbim despre locuri, despre oameni, clădiri, mâncare... și vin. Nu poți să „rupi” experiența asta, nu poți să o detașezi de restul activităților. De asemenea, mi se par relevante hotelurile și restaurantele amenajate în clădiri vechi de patrimoniu și, sincer, sectorul turismului face o treabă destul de bună în direcția asta, deoarece mai multe clădiri importante, de patrimoniu, au fost restaurate pentru a deveni hoteluri și restaurante decât în oricare alt domeniu.

Ovidiu Neacșu la vernisajul „Dans pe suprafața ființei”, WIN Gallery, martie 2026

WIN Gallery: Într-o perioadă în care experiențele culturale caută formule noi, cum vezi rolul promotorului cultural capabil să unească gastronomia, istoria și arta într-un singur discurs coerent?

Ovidiu Neacșu: Promotorul cultural este o persoană care e pasionată de tot ce ai menționat mai sus. Nu ai cum să faci această activitate dacă nu te pasionează realmente aceste lucruri. Dacă o faci automat, mecanic, oamenii vor percepe asta și atunci aș spune că promotorul cultural este el însuși reprezentantul și întruparea unor lucruri și perioade despre care este pasionat. Nu trebuie să le știe pe toate, ba chiar nu e indicat decât în măsura în care le stăpânește foarte bine și îi plac. Din experiență, cea mai frumoasă mulțumire și cea mai mare satisfacție are loc atunci când, la săptămâni sau luni distanță, cineva îmi scrie „Bună ziua! Uite, am găsit acest detaliu de arhitectură într-un alt oraș / într-o altă țară, pe o clădire. Nu cumva este același detaliu despre care am vorbit noi la tur?”. Ba da, este. Și uite cum, prin activitățile și tururile mele, i-am învățat să se uite în sus, să privească în jurul lor cu ochi mai deschiși, mai largi, să nu mai stea cu ochii în telefoane. Arhitecții asta au făcut, au lăsat clădirile și monumentele pentru viitoarele generații, sunt gândite să dureze.

Arhitectură și istorie, elemente noi și interesante, acestea sunt cele care mă țin în priză din perspectiva activității de promotor/explorator cultural. Și am găsit mai multe instituții cu oameni deosebit de curioși, care au răbdare și timp să stea prin arhive și să dezvăluie lucruri interesante, la care noi nu avem de obicei acces. Nu în ultimul rând, vinul este un bonus la oricare dintre aceste activități, este un element aparte. Acesta e și motivul pentru care particip la diverse degustări, evenimente cu prezentări de vin, ca să țin pasul cu ce se întâmplă, fiind de altfel un pasionat promotor al vinurilor exclusiv din România și Moldova. Pentru a promova către turiștii străini arta gastronomică și oenologică din România, chiar trebuie să știi ce se întâmplă în aceste două domenii, trebuie să fii tot timpul la curent cu cele mai noi produse și vinuri de pe piață.

Ovidiu Neacșu la evenimentul „100 de ani de Art Deco în București” la WIN Gallery, decembrie 2025

WIN Gallery: Ce pregătești pentru turiști și pentru localnici deopotrivă în următoarea perioadă?

Ovidiu Neacșu: Pregătesc tururi de arhitectură, deoarece vremea începe să ne permită și oamenii sunt dornici să iasă din case și să vadă orașul într-un alt mod, să devină practic turiști în propriul oraș. De asemenea, pregătesc un eveniment tare interesant, cu iz interbelic, „Zaraza la Hanul lui Manuc”, pe 26 aprilie, unde avem și dress code – eleganță interbelică – și un concurs de outfits, bineînțeles, la care se adaugă un concert de muzică live din perioada anilor `20 - `30. Totul va fi încununat de o degustare de 5 vinuri, atent alese, și de vocea inconfundabilă a Marinei Ivan. Este al doilea eveniment în această formulă; primul a avut loc tot anul acesta, la jumătatea lunii martie. Ceea ce mi s-a părut extraordinar a fost că vinul a devenit cumva „personajul secundar”, muzica și prezența Marinei furând privirile și inimile tuturor.
Pe de altă parte, aceste evenimente de la Hanul lui Manuc aduc în fața iubitorilor de interbelic o selecție de vinuri mai puțin cunoscute, iar eu spun povestea lor întrerupând ușor fluxul de muzică și buna dispoziție. Dar asta e, va trebuie să fiu tolerat pentru scurtă vreme, până când muzica și dansul reîncep.

WIN Gallery: Cum definești legătura pe care o ai în acest moment cu WIN Gallery?

Ovidiu Neacșu: Am o legătură de prietenie, de atașament și admirație, atât pentru faptul că este amenajată într-o casă spectaculoasă, creată de un arhitect relevant în epoca interbelică și post-belică – Leon Garcia – dar și pentru că realizez, de fiecare dată când particip la evenimentele galeriei, că vernisajele sunt extrem de atent organizate, artiștii sunt cu mare atenție aleși, iar noi doar ne bucurăm de ei. Munca din spate probabil că este enormă, respectul pentru artă, pentru eleganța de altădată și pentru modul în care se îmbină cultura, business-ul și diplomația mă fac să revin cu mai mult drag, cu mai mult entuziasm.