win%3Dalliance-networking-session
win-alliance-white
win-herastrau-win-real-estate
win%20real%20estate
win-brokers-broler-bucuri-de-lux
win-brokers-white
win-tireanu-motorsport-win-alliance%20copy
win-motorport-logo-alb

Portret de Colecționar

- Aida Ivan -

 

 

Aida Ivan este psihoterapeut specializat în terapiile cognitiv-comportamentale, fondator al clinicii Aida Ivan și promotor al tehnicilor inovatoare de brain mapping și neurofeedback. 

În același timp, Aida este pasionată de artă și cultură, WIN Gallery fiind una dintre galeriile sale preferate. Orientată spre emoție și descoperirea de noi universuri artistice, ne-a călcat pragul de nenumărate ori și a descoperit aici artiști ale căror opere a dorit să le țină tot timpul lângă ea, cea mai recentă achiziție fiind tabloul Câmp cu flori, al Marinelei Măntescu-Isac. 

aida-ivan aida-ivan

 

WIN Gallery:  Care a fost scânteia care v-a făcut să doriți să cumpărați artă? 

Aida Ivan: Cred că arta a fost pentru mine mereu (n.r.: prezentă) cumva în viața mea, pentru că mie îmi place să dansez, și am făcut coregrafie, am făcut balet când eram mică. Cumva am fost mereu înconjurată de muzică, de pictură, de sculptură. Erau colegii mei de la celelalte discipline și eram cu toții acolo, făceam spectacole împreună. A fost o perioadă, așa, de care îmi aduc aminte, cu cel mai mare drag, cumva partea asta de coregrafie. 

 

WIN Gallery: Care au fost primele dumneavoastră întâlniri cu arta și la ce vârstă? 

Aida Ivan: Mică. Mică de tot. La noi în casă era tot timpul muzică, deși părinții mei nu sunt de profesie. Dar m-am căsătorit cu un muzician, și am un fiu muzician! Așa că la noi arta este (n.r. prezentă), cred că de când m-am născut și a continuat așa de-a lungul vieții. 

 

WIN Gallery: Și ce sfat le-ați da celor care vor să cumpere prima lucrare? 

Aida Ivan: Nu știu dacă este politically correct ce urmează să spun. Apropo de cum am cumpărat eu și cum rezonează. Trebuie să ți se facă pielea găină. Nu știu cum să zic. Trebuie să simți lucrarea aia. Sunt unele la care te uiți și poți să zici: uite, e foarte frumoasă. Cum este lucrarea la care mă uit acum (n.r.: Marijana Bițulescu - Infantă cu câinele). De cum am intrat, m-am așezat, mi-au rămas ochii la lucrarea aia înconjurată de celelalte frumuseți. Toate sunt frumoase, dar una sau alta dintre ele, pur și simplu, trebuie să trezească ceva în tine. Trebuie să stârnească emoție. Dacă arta nu stârnește nimic, e business, nu știu. Și atunci, ok, cumpăr lucrarea aia, pentru că știu că pot să o vând, de-aia am zis că nu știu dacă e politically correct, pentru că în ziua de azi contează mai mult valoarea mercantilă, cumva, a orice, decât valoarea emoțională, valoarea spirituală, știu eu… Dacă te uiți la un teanc de bani versus dacă te uiți la un tablou, teancul de bani, eventual, poți să începi să te gândești, să faci o listă cu lucruri de cumpărat, dar nu te inspiri din niște bucăți de hârtie. Dacă te uiți la un tablou, pur și simplu, îți încântă sufletul. Îți crește vibrația energetică. Nu știu, așa, cel puțin, așa înțeleg eu arta. 

infanta-cu-cainele-win-gallery infanta-cu-cainele-win-gallery

WIN Gallery: Există vreun stil anume care vă atrage în mod deosebit? Poate cel figurativ sau cel abstract? 

Aida Ivan: Nu neapărat. Nu am o educație amplă (n.r.: în domeniu), nu sunt ca voi care știți toate detaliile. Mie trebuie să-mi trezească ceva în sufletul meu. Dacă îmi trezește o emoție pozitivă, că poate să-mi trezească și invers, dar dacă îmi trezește o emoție pozitivă, pentru mine e (n.r.: cel mai important), așa cum a fost când am văzut tabloul pe care l-am cumpărat. Erau mai multe din aceeași serie, și cu toamnă și cu galben. M-am uitat și la acelea. Toate erau frumoase, dar era ceva cu acesta. [...]. Dacă mă întreb rațional, nu știu să spun ce. Că mi-o fiadus aminte, probabil, de trandafirii cei roșii pe care îi îngrijeam eu cu bunica mea care avea pasiunea asta de a îngriji trandafiri, că…habar n-am. Dar nici nu cred că asta este important. Îmi place în fiecare dimineață când mă trezesc, la cinci, cinci și jumătate, să mă așez în fața lui unde am fotoliul meu de studiu, unde citesc și meditez.[...]. Și asta e tot ce contează pentru mine. 

 

WIN Gallery: Și te ajută inclusiv la meditație acest tablou? Are un impact? 

Aida Ivan: Uite, nu m-am gândit, e o întrebare bună. Nu știu dacă mă ajută la meditat, că meditez dinainte să-l am în locul acela, dar în mod cert îmi modifică starea, adică îmi încep ziua cu zâmbetul pe buze. 

 

WIN Gallery: Aveți un artist român favorit? 

Aida Ivan: Piliuță a fost prieten de familie cu nașii mei de botez. Și când a murit nașa mea, [...] mi-a lăsat moștenire tot, inclusiv colecția ei de Piliuță, pe care i-am cedat-o soției sale, acum câțiva ani. Îmi plăcea Piliuță. Toate tablourile lui aveau ceva…Și mai este o pictoriță pe care nu reușesc să o identific, o pictoriță din Brașov, Emilie, știu că a fost dizidentă politic, nu-mi amintesc numele de familie, tot așa am cumpărat, de la hotel Aro unde avea expozițiile, o expoziție întreagă. Tablourile ei în continuare le am în casă. Sunt foarte frumoase și, iarăși, îmi dau o stare, mie, cel puțin, îmi dau o stare plăcută. [...]. Îmi plac magazinele de antichități, de exemplu, foarte mult, și am tot felul de icoane pe care le-am luat de acolo, cu care am rezonat, sau știu eu ce tablou, poate, no name, al cuiva care nu e vreo celebritate, dar dacă mie mi-a spus ceva, a fost suficient. Adică dacă sufletul a vorbit, a fost suficient. 

 

WIN Gallery: Și, pe plan internațional, e ceva care vă atrage? Un artist, sau un curent, sau o galerie? 

Aida Ivan: Nu. Pot să spun ce nu mă atrage. Nu mă atrage șmecheria și nu mă atrage, probabil, că sunt cu sufletul meu mai clasic, cumva, pentru că e clar că-mi plac curentele din zona mai clasică. Și nu prea mă atrag lucrările abstracte. 

 

WIN Gallery: Într-o lucrare de artă putem găsi mesaj, putem să găsim emoție, tehnică și multe alte elemente. Există o ordine a priorităților când vă uitați la o lucrare de artă? 

Aida Ivan: Simbolurile. Pentru mine. Îmi place să caut simbolurile așa cum îmi place să le caut în limbaj când vorbesc cu un om în psihoterapie sau în vise. Simbolurile. După ele mă uit. Ai văzut și când m-ați întrebat, când am venit, ce observ. Așa mi se duce ochiul. Poate să fie și deformare profesională. 

 

WIN Gallery: Ce moment v-a rămas în suflet din experiența dumneavoastră cu arta? 

Aida Ivan: E complicat. Îmi vin multe, așa…Dar uite, aș spune când am primit cadou colecția lui Piliuță, dintre toate, avea un tablou - „Bătrâna” se numea. Se pare că era mama lui, fusese mama lui. Tabloul a stat în dormitorul meu 20 ceva de ani. Tablou ăla, țin minte, când l-am când l-am văzut și când l-am pus pe perete, nu știu, a fost o legătură foarte specială cu tabloul acela. Și când l-am dat, a fost singurul pe care l-am dat greu. Cu greutate. Mult mai profundă decât cu celelalte din colecția Piliuță. Mama voia să îl păstreze ea și mi l-a dat mie pentru că a văzut că nu mă dezlipeam de el. Și când l-am dat, da, mi-a părut rău. Altfel, l-am dat cu drag pentru că m-am gândit că…nu știu…că așa e ok.[...] Tabloul ăla mi l-aș dori să îl iau înapoi. Pentru că seamănă cu bunica mea. Bunica mea pe vremea aceea era bine-mersi, și acum nu mai este - și cred că și de asta. 

 

WIN Gallery: Vă atrag mai mult vernisajele acolo unde puteți interacționa cu alți iubitori de artă sau vizitele private la o galerie? 

Aida Ivan: Vizitele private.[...] Întâi că probabil capul meu este destul de obosit de oameni și de vorbă și atunci îmi place liniștea. Și îmi place să merg într-o galerie, de exemplu în afara orelor. Știi? Când nu e nimeni. Când sunt doar eu cu o persoană, uite, cu tine, și îmi place așa să trec pe la fiecare (n.r.: operă) și să am eu timpul meu. Nu vreau să mai fie cineva lângă mine. 

 

WIN Gallery: Vizitați des galerii? 

Aida Ivan: Nu atât de des pe cât mi-ar plăcea. În străinătate, când ajung acolo, de multe ori, știi că acolo ai mai mult timp, de obicei. Dar aici, în afară de voi, unde este deja un loc preferat,[...] îmi place să merg la case memoriale. Pentru că îmi place foarte mult să știu viața omului. Adică să-i văd opera, dar să o văd cumva corelată cu viața lui. Și îmi place să văd pianul lui sau, uite, lampa aia. Nu știu, a fost a lui. Mi se pare că e plină de energia omului. Și atunci îmi plac casele memoriale foarte mult. Asta este o chestie. Am crescut în Câmpina, unde l-am avut pe Grigorescu, Hașdeu. Adică eu am copilărit în curțile și în locurile alea. Mai ales că unchiul meu a fost profesor de limba română și era și un soi de expert al orașului, să zic așa, în literatură, și mergea cu grupuri, prezenta…ca un fel de ghid.[...]. Iar legat de case, chiar ajungi să cunoști la nivel personal (n.r.: oamenii care au stat acolo) , pentru că îți dai seama de cum erau așezate obiectele, de ce fel de obiecte îi plăceau. Nu știu, plus că imaginația mea oricum o ia razna și îl imaginează pe omul respectiv în casă. Asta e și problema mea cu casele. Am o atracție pe care nu o pot stăpâni față de casele părăsite și frumoase. Dar nu neapărat frumoase în sensul de mari vile, orice casă care are o personalitate și pe care o văd părăsită. Stau acolo și o văd vie, o văd cu…îmi imaginez cine erau stăpânii casei, cum aveau lucrurile așezate, dacă aveau sau n-aveau copii. Deci o întreagă lume se desfășoară doar în capul meu, bineînțeles. 

aida-ivan-01 aida-ivan-01

WIN Gallery: Ați cumpărat vreodată artă din străinătate? E diferit procesul față de galeriile din România? 

Aida Ivan: Da. Nu, e asemănător. 

 

WIN Gallery: Am avut plăcerea să vă avem invitată la mai multe evenimente din cadrul galeriei. Cu ce se deosebește experiența într-o galerie față de achiziția online a unei lucruri de artă? 

Aida Ivan: Nu. Eu nu pot cu online. Pentru că nu simt. Uite, mi s-a făcut pielea găinii când m-ai întrebat. 

 

WIN Gallery: Și care sunt argumentele care vă conving să cumpărați o lucrare de artă? 

Aida Ivan: Emoție. Dacă nu-mi trezește nimic... 

 

WIN Gallery: Pentru dumneavoastră, arta este investiție în primul rând financiară sau mai degrabă emoțională? 

Aida Ivan: Emoțională, 100%, nu e financiară deloc. 

 

WIN Gallery: Și atunci cum vedeți diferența dintre preț și valoare în artă? 

Aida Ivan: Știi, o să-ți dau un răspuns care e foarte simplu, din toate punctele de vedere. Dacă ceva îmi place, atunci are un preț pe care l-a stabilit cineva, pe care pot să mi-l permit eventual, sau nu. Și atât. Adică pentru mine numărul acela nu reprezintă valoarea, pentru că mie poate să-mi placă ceva ce poate costă 2 lei, dar pentru mine să să aibă o valoare pentru că pur și simplu mă transpune într-o anumită stare sau mă ajută să ceva - să mă simt într-un fel. 

 

WIN Gallery: Cum vă imaginați colecția dumneavoastră peste 10 ani? 

Aida Ivan: Nu m-am gândit la asta, dar uite că mă gândesc acum. Am o casă mică, dar mi-ar plăcea să am timp întâi să mi le aranjez frumos, pentru că sunt împrăștiate. Sunt împrăștiate în clinică, sunt peste tot, sunt inclusiv nepuse. Deci mi-ar plăcea să fie mai mare, în primul rând, și…mi-a rămas gândul la mărul ăla, știi? (n.r.: Relu Bițulescu - Fructul Cunoașterii) Mi-a rămas gândul la el. 
Deci mi-ar plăcea să fie mai aranjată și să pot să mă bucur de ea. 

fructul-cunaosterii-win-gallery fructul-cunaosterii-win-gallery

WIN Gallery: Și ce rol joacă arta în viața dumneavoastră de zi cu zi? 

Aida Ivan: Măi, mie îmi încântă sufletul. Eu nu știu cum să spun altfel, pentru că eu nu cred că se poate fără. Pentru mine, toată arta este (n.r.: importantă): opera, teatru…tot, toată, tot domeniul artei pentru mine e foarte, foarte important. Adică nu știu fără. Nu știu fără, nu cred că pot fără. Cred că dacă mi-ai lua tot ce înseamnă zona asta și dacă mi-ai lua și dansul, cred că aș muri. Deci, dacă stau să mă gândesc, cred că aș muri. Aș muri fără artă, pur și simplu. Eu cred că oamenii care nu au arta în viața lor, nici n-au cum să trăiască mult și frumos. Nu știu cum să zic. Nu cred că au cum. Le lipsește o parte extrem de importantă. 

 

WIN Gallery: Este și o explicație neuropsihologică în spate? 

Aida Ivan: Este o explicație apropo de funcția estetică a psihicului. 

 

WIN Gallery: Ați fost instant atrasă de un tablou al Marinelei Măntescu - Isaac, pe care l-ați și cumpărat în aceeași zi. Ce v-a atras cel mai mult la acest tablou în momentul în care l-ați văzut? 

Aida Ivan: Mi-au dat lacrimile când m-am uitat la el. Atât. Și reprezintă (n.r.: doar) un buchet de flori, adică... Nu zici că e ceva, vreun simbolism ascuns. E pur și simplu…culorile, nu știu. Și îmi plac mai multe (n.r.: tablouri ale Marinelei Măntescu - Isac). Adică le știam cumva, pentru că fusesem înainte la voi și văzusem mai multe tablouri ale ei și știu că o serie întreagă îmi plăcea. Deja eram sensibilizată, să spunem așa. 

 

WIN Gallery: Care sunt sentimentele pe care vi le trezesc lucrările Marinelei Măntescu Isaac? 

Aida Ivan: Mi-a venit să spun iubire. Asta mi-a venit să spun. Eu cam merg pe ce vine, știi, că de regulă ăla-i adevărul. Adică nu le analizez rațional, apropo de emisfere. Deci nu le analizez nici o secundă. Pur și simplu... Uite, mă uit la tablou ăla, de exemplu. Nu înțeleg nimic. Nu-mi trezește... nimic, știi? Versus, uite, țesătura aia de acolo, doamna cu cățel. (Marijana Bițulescu - Infanta cu câinele

 

WIN Gallery: Ce rol joacă lucrarea pe care ați cumpărat-o în spațiul dumneavoastră? E piesă centrală, accent decorativ, amintire personală? 

Aida Ivan: Este piesa centrală din living. Deci e cea mai vizualizată operă. Am vrut inițial să o pun în dormitor. Și am zis măi, Aida, nu fiegoistă. În dormitor o vedeam numai eu. [...] Și mi-am dat seama că, de fapt, nici nu stau suficient de mult în dormitor. Mă duc, mă culc și gata, atât. Adică nu stau. Și s-au luptat în mine astea, știi… zic: să o pun în dormitor, așa vreau, să o pun în fața patului ca să pot să o văd. Și, până la urmă, mi-am zis: mai bine în living, lasă, să o mai vadă și alții. 

 

WIN Gallery: La WIN Gallery aveți ocazia să-i cunoașteți pe mulți dintre artiști, printre care și Marinela Măntescu-Isac. Ați avut ocazia să discutați și personal, sau v-ar plăcea să o faceți? 

Aida Ivan: Mi-ar plăcea să o fac. Am cunoscut-o personal, dar n-am stat (n.r.: de vorbă). De asta nu-mi plac, cum ziceam, adunările. Că erau 100 de oameni. Și atunci când sunt foarte mulți, uite, că mai e o chestie, dar ăsta este un defect de-al meu, tot, probabil, profesional sau poate chiar de fire că sunt extrovertă - mă orientez către oameni. Am tendința ca tot focusul meu să fie către oameni și nu pot să mă închid și să mă uit doar la (n.r.: opere). Îmi e imposibil. 

 

WIN Gallery: Ați recomanda altor colecționari să cumpere un tablou al Marinelei Măntescu-Isac? 

Aida Ivan: Da, absolut. Ar fifraieri să nu o facă. Ca să se poată bucura de operele doamnei. Cred că are un suflet foarte frumos, ca să poți să pictezi așa. Nu o cunosc, repet, doar de la voi, dar trebuie să ai un suflet frumos să poți să pictezi și să transmiți. 

camp-cu-flori-win-gallery camp-cu-flori-win-gallery

WIN Gallery: Cum vedeți legătura dintre experiența contemplării unei opere de artă și stările mentale pe care le observați prin neurofeedback? 

Aida Ivan: Nu știu dacă știi, dar la neurofeedback lucrăm cu feedback vizual și auditiv. Auditiv este, în general, muzică simfonică. Iar vizual, în afară de situațiile când, pentru copii, punem desene animate că nu avem ce face [...],videourile originale ale sistemului sunt, de fapt, niște opere de artă. Pentru că sunt căutate special astfel încât să inducă anumite stări. Urmărim stările de calm și de liniște, de obicei. În general, creierele noastre sunt supra-excitate. Hyper-arousal, ăsta este termenul. Sunt hiper-excitate. Și atunci, într-o primă fază, noi ce ne dorim prin neurofeedback este să liniștim activitatea. După care, începem să reglăm, adică să ridicăm acolo unde trebuie ridicată și să o potolim acolo unde trebuie. Dar, da, a contempla o operă de artă, mai ales care îți trezește o emoție pozitivă, în mod cert, are un efect calmant asupra creierului și atunci asupra stării mentale. 

 

WIN Gallery: Considerați că practicile de neurofeedback pot influența modul în care percepem culorile sau compoziția unei lucrări? 

Aida Ivan: Modul în care le percepem, nu. Dar pot influența creativitatea. Au venit la noi persoane care în viața lor nu s-au gândit să picteze și care s-au apucat de pictură după ce au făcut neurofeedback. Pentru că le-am stimulat un pic emisfera dreaptă, care era nestimulată. Erau persoane superraționale, hiperraționale, din zona IT, CEO, aria asta. Fiind foarte stimulați pe stânga, emisfera dreaptă era în deficit. Și atunci noi, stimulând emisfera dreaptă, ajutând-o un pic, au început să facă chestii. Unii s-au apucat de muzică, unii s-au apucat de pictură. Adică, ok, nu o să fie niște mari artiști, dar important este să poată să exprime. Ce este arta, până la urmă? Exprimarea unor emoții. E o formă de exprimare. Și au început să facă chestia asta. Sau au început să scrie. Dacă îi ziceai unui IT-st să țină un jurnal îmi spunea: adică trebuie să scriu? Da. Ah, la calculator. Nu, nu, nu. Cu... Pix. Pix-ul. Știi? Pe hârtie. 

Li se părea ceva foarte ciudat. Și au început să o facă. 

 

WIN Gallery: Ați observat o schimbare în atenția sau în relaxarea dumneavoastră în timp ce priviți un tablou, comparativ cu alte tipuri de stimuli vizuali? 

Aida Ivan: Da. Eu intru ca într-un fel de transă atunci când mă uit la un tablou care-mi place. Nu știu dacă este ceva ce se întâmplă tuturor, dar intru în starea aceea, un alpha jos spre theta, care este starea meditativă, de fapt. Asta mi se întâmplă mie. 

aida-ivan-02 aida-ivan-02